Rezervaţie naturala unicat în Europa
Un ţinut exotic cu peste 1200 de specii de copaci şi plante, cu cea mai bogată faună ornitologică de pe continent (mai mult de 300 de specii, printre care colonii unice de pelicani) şi ihtiologică (reprezentată de cc 100 de specii, din care amintim heringul de Dunăre şi sturionii, de la care se obţine preţiosul caviar).
Delta Dunării este cea mai mare rezervaţie de ţinuturi umede din Europa, acoperind o suprafaţă de 2.681 km2. În 1990 UNESCO a inclus Delta Dunării, cea mai nouă formă de relief din România, ferită de "progresul industrializării", printre rezervaţiile biosferei.
Delta Dunării este cea mai mare rezervaţie de ţinuturi umede din Europa, acoperind o suprafaţă de 2.681 km2. În 1990 UNESCO a inclus Delta Dunării, cea mai nouă formă de relief din România, ferită de "progresul industrializării", printre rezervaţiile biosferei.
Istoric
I. Asezare, intindere
Dunarea, izvorand din Germania, adunand afluentii din zece tari si traversand patru capitale, dupa un traseu de 2860 Km, formeaza la varsarea sa in Marea Neagra o delta.
Raportata la Romania, Delta Dunarii este situata in SE tarii, avand forma lirma literei grecesti "A" (delta) si fiind limitata la SV de pod. Dobrogei, la N trece peste granita cu Ucraina, iar la E cu Marea Neagra. Delta Dunarii este traversata de paralela de 45° lat N si de maridianul de 29° long. E
Raportata la Romania, Delta Dunarii este situata in SE tarii, avand forma lirma literei grecesti "A" (delta) si fiind limitata la SV de pod. Dobrogei, la N trece peste granita cu Ucraina, iar la E cu Marea Neagra. Delta Dunarii este traversata de paralela de 45° lat N si de maridianul de 29° long. E
Suprafata sa, impreuna cu complexul lagunar Rasim-Sinoe este de 5050 Km, din care 732 Km apartin Ucrainei. Delta propriu-zisa are o suprafata de 2540 Km, suprafata ce creste annual cu 40m, datorita celor 67 milioane tone de aluviuni depuse de catre fluviu.
II. Geneza, evolutie, prezent si viitor
Formarea Deltei, a inceput in cuaternar in glaciatia vurniana avand doua faze distincte: - o faza continentala cauzata de regresiunea marina cand tarmul era mult retras si bratele Dunarii au lasat canioane vizibile in actuala platforma continentala - o faza de golf care a urmat unei transgresiuni. Ipoteza limanica emisa de Grigore Antipa si continuata de V. P. Zencovici, admite prezenta unui golf, barat de catre cusentii marini prin grinduri transversale si transformat in liman. Dunarea a adunat acest spatiu, in conditiile unei mare reduse de ~70 cm. Calmatarea continua a dus la actualul aspect.
"Locul unde se plamadeste un nou uscat" Privita de pe Dealurile Tulcei, Delta Dunarii apare ca o intindere de verdeata strabatuta de suvite argintii. Delta Dunarii este o campie in formare, cu altitudine medie de 50 cm, alcatuita din: relief pozitiv (grinduri, ostroave si ) si relief negative: bratele Dunarii, canalele, garlele, mlastinile, baltile si lacurile.
Uscatul deltaic reprezinta 13% din suprafata si este reprezentat prin:-grinduri fluviatile, care insotesc bratele Dunarii si sunt orientate pe directia vest-est, avand altitudini de 0,5-5m-grinduri maritime orientate pe directia nord-sud, remarcabila fiind Letea cu altitudinea de 124m - altitudine maxima pentru delta, Caraorman, Saraturile, Ivancea, Dranov, etc.-grinduri continentale ce reprezinta resturi din uscatul predeltaic: Chilia si Stipoc.
Uscatul deltaic reprezinta 13% din suprafata si este reprezentat prin:-grinduri fluviatile, care insotesc bratele Dunarii si sunt orientate pe directia vest-est, avand altitudini de 0,5-5m-grinduri maritime orientate pe directia nord-sud, remarcabila fiind Letea cu altitudinea de 124m - altitudine maxima pentru delta, Caraorman, Saraturile, Ivancea, Dranov, etc.-grinduri continentale ce reprezinta resturi din uscatul predeltaic: Chilia si Stipoc.
Cantitatea de aluviuni adusa annual de catre Dunare, la care se adauga resturile organismelor moarte, praful eolian, etc., vor face ca procentul uscatului sa creasca, in detrimentului reliefului negative.
III. Atestari istorico-geografice
Prima stire istorica despre Delta Dunarii ne-a lasat-o grecul Herodot, "parintele istoriei" care descrie intrarea flotei persane a lui Darius prin Delta, dupa ce poposise la Histria (515-513 iHr), Polibiu (sec. al III-lea - al II-lea iHr) descrie un spatiu cu bancuri de nisip intre care se aflau brate cu apa, Straba (sec.I iHr) indica sapte brate intre care se aflau insule, idée reluata si de Pliniu cel Batran, Ptolemeu, etc. Marturii ale locuirii zonei exista din sec.I iHr- al II-lea dHr.
In sec. XV, Tara Romaneasca si Moldova pierd gurile Dunarii ca si Dobrogea, acestea fiind cucerite de Imperiul turcesc si astfel pana la jumatatea sec. al XIX-lea, Delta era o "terra incognito". Studii detaliate despre Delta au fost prezentate de catre geografii George Vaslan, Constantin Bratescu, naturalistul Grigore Antipa, etc.
In sec. XV, Tara Romaneasca si Moldova pierd gurile Dunarii ca si Dobrogea, acestea fiind cucerite de Imperiul turcesc si astfel pana la jumatatea sec. al XIX-lea, Delta era o "terra incognito". Studii detaliate despre Delta au fost prezentate de catre geografii George Vaslan, Constantin Bratescu, naturalistul Grigore Antipa, etc.
Fauna
Delta Dunării este un adevărat paradis faunistic. Aici vietuieste 98% din fauna acvatică europeană, întreaga faună de odonate, de lepidoptere acvatice si de moluste gasteropode de Europa si tot aici îsi găsesc refugiul mamifere rare cum sunt Mustela lutreola, Lutra lutra si Felis silvestris. Vertebratele care, prin prezenta lor, dau nota specifică faunei deltei. Amfibienii sunt reprezentati prin 2 specii de caudate si 6 specii de anure, iar reptilele prin 8 specii, majoritatea serpi (4 specii). Pestii sunt prezenti prin 65 specii, cei mai multi de apă dulce (60%), restul migrând primăvara din Marea Neagră. Intre acestia din urmă, sturionii si scrumbiile au rol important, atât stiintific, cât si economic.
Păsările sunt cele care au creat faima deltei, cunoscută, încă de la începutul secolului ca un paradis avian. Renumele se datorează celor 327 specii pe care le putem întâlni în deltă si care reprezintă 81% din avifauna României. Dintre acestea cuibăresc 218 specii, restul de 109 specii trecând prin deltă si rămânând diferite perioade de timp toamna, iarna si primăvara. Păsările acvatice sunt cele mai numeroase : cuibărersc 81 specii si trec prin deltă 60 specii, în total 141 specii, ceea ce reprezintă 82% din avifauna acvatică europeană. Avifauna acvatică din Delta Dunării este alcătuită dintr-un nucleu de specii vechi, bine adaptate la mediul acvatic, la care se adăugă, speciile accesorii si speciile cosmopolite. Nucleul avifaunei este format din 75 specii a căror viată este legată de prezenta apei. Acestea se grupează în 5 tipuri ecologice principale : specii strâns legate de apă, strict stenotope (cufundari, corcodei, furtunari, pelicani, cormorani, unele anatide), specii de stufării (toate speciile de paseriforme acvatice), specii de tărmuri (stârci, lopătari, tigănusi, unele anatide), specii de pajisti hidrofile cu vegetatie bogată continuate cu stufării (ralide), specii de tărmuri marine (unele laride).Multe specii, mai ales dintre rate, gâste, pescărusi, apar frecvent în diferiti biotopi. Speciile accesorii sunt cele care se integrează secundar în avifauna acvatică, devenind din ce în ce mai numeroase pe măsura transformării ecosistemelor acvatice. Zăvoaiele sunt populate de silvii, muscari, filomele, pitigoi, cinteze, la care se adaugă, în timpul cuibăritului, rate, cormorani si stârci. In pădurile de pe câmpurile marine Letea si Caraorman cuibăresc 64 specii tipice avifaunei pădurilor nemorale (silvii, mierle, ciocănitori, măcăleandru, pitigoi, graur, precum si codalbul (Haliaetus albicilla), gaia brună, acvila pitică, vulturul pescar etc. Fazanul (Phasianus colchicus) a fost introdus prin colonizare populatia dezvoltându-se rapid. In pajistile de stepă nisipoasă sunt specifice potârnichea, prepelita, cicârliile, pasărea ogorului (Burchinus oedicnemus). In satele deltei, pe lângă gospodării, sunt frecvente gugustiucul, vrabia de casă, rândunica, barza, lăstunul. Coloniile de cuibărit
O serie de specii acvatice se asociază în timpul cuibăritului formând colonii care sunt aglomerări de cuiburi pe spatii, în general mici. Cauzele asocierii sunt legate de penuria suprafetelor de constructie a cuiburilor, precum si de avantajele oferite de prezenta unui număr mare de păsări în apărarea cuiburilor cu ouă sau pui. Coloniile de cuibărit au reprezentat dintodeauna atractia deltei. Miile de cuiburi construite pe crengile zăvoaielor de salcie sau în stufării, zgomotul infernal, atmosfera specifică altor ere geologice, zborul săgetător al miilor de păsări care îsi hrănesc puii, transformă coloniile de păsări într-un rai nu numai al ornitologilor, dar si al oricărui iubitoar al naturii.
Păsările sunt cele care au creat faima deltei, cunoscută, încă de la începutul secolului ca un paradis avian. Renumele se datorează celor 327 specii pe care le putem întâlni în deltă si care reprezintă 81% din avifauna României. Dintre acestea cuibăresc 218 specii, restul de 109 specii trecând prin deltă si rămânând diferite perioade de timp toamna, iarna si primăvara. Păsările acvatice sunt cele mai numeroase : cuibărersc 81 specii si trec prin deltă 60 specii, în total 141 specii, ceea ce reprezintă 82% din avifauna acvatică europeană. Avifauna acvatică din Delta Dunării este alcătuită dintr-un nucleu de specii vechi, bine adaptate la mediul acvatic, la care se adăugă, speciile accesorii si speciile cosmopolite. Nucleul avifaunei este format din 75 specii a căror viată este legată de prezenta apei. Acestea se grupează în 5 tipuri ecologice principale : specii strâns legate de apă, strict stenotope (cufundari, corcodei, furtunari, pelicani, cormorani, unele anatide), specii de stufării (toate speciile de paseriforme acvatice), specii de tărmuri (stârci, lopătari, tigănusi, unele anatide), specii de pajisti hidrofile cu vegetatie bogată continuate cu stufării (ralide), specii de tărmuri marine (unele laride).Multe specii, mai ales dintre rate, gâste, pescărusi, apar frecvent în diferiti biotopi. Speciile accesorii sunt cele care se integrează secundar în avifauna acvatică, devenind din ce în ce mai numeroase pe măsura transformării ecosistemelor acvatice. Zăvoaiele sunt populate de silvii, muscari, filomele, pitigoi, cinteze, la care se adaugă, în timpul cuibăritului, rate, cormorani si stârci. In pădurile de pe câmpurile marine Letea si Caraorman cuibăresc 64 specii tipice avifaunei pădurilor nemorale (silvii, mierle, ciocănitori, măcăleandru, pitigoi, graur, precum si codalbul (Haliaetus albicilla), gaia brună, acvila pitică, vulturul pescar etc. Fazanul (Phasianus colchicus) a fost introdus prin colonizare populatia dezvoltându-se rapid. In pajistile de stepă nisipoasă sunt specifice potârnichea, prepelita, cicârliile, pasărea ogorului (Burchinus oedicnemus). In satele deltei, pe lângă gospodării, sunt frecvente gugustiucul, vrabia de casă, rândunica, barza, lăstunul. Coloniile de cuibărit
O serie de specii acvatice se asociază în timpul cuibăritului formând colonii care sunt aglomerări de cuiburi pe spatii, în general mici. Cauzele asocierii sunt legate de penuria suprafetelor de constructie a cuiburilor, precum si de avantajele oferite de prezenta unui număr mare de păsări în apărarea cuiburilor cu ouă sau pui. Coloniile de cuibărit au reprezentat dintodeauna atractia deltei. Miile de cuiburi construite pe crengile zăvoaielor de salcie sau în stufării, zgomotul infernal, atmosfera specifică altor ere geologice, zborul săgetător al miilor de păsări care îsi hrănesc puii, transformă coloniile de păsări într-un rai nu numai al ornitologilor, dar si al oricărui iubitoar al naturii.
In Delta Dunării sunt mai multe tipuri de colonii : de stârci, lopătari, tigănusi si cormorani, de pelicani si cormorani, de pescărusi, de avoazete si ciocântorsi, de chirighite, de chire. Colonia de pelicani din zona cu regim de protectie integrală Rosca-Buhaiova este cea mai mare din Europa si este un exemplu de colonie mixtă*. Aici se asociază mai multe mii de perechi de pelican comun, cu zeci, pănă la sute de perechi de pelican cret si cormoran mare, într-un peisaj care de aminteste de Jurasic Park. Accesul în apropierea coloniilor este permis numai specialistilor, care au autorizatii speciale obtinute de la ARBDD din Tulcea.
Flora
Cercetările recente au dus la identificarea a 955 specii de cormofite spontane, reprezentând: elemente eurasiatice (28%) estice (24%) europene (14%) cosmopolite si adventive. Din punct de vedere ecologic numai un sfert dintre specii (26%) sunt legate de mediul acvatic (hidrofile, higrofile si higromezofile), restul fiind mezofile, xerofile, eurifile, halofile, psamofile. Nota dominantă o dau stuful, papura, sălciile, plantele plutitoare (nuferii, cornacii, cosorul). In deltă îsi găsesc refugiul o serie de specii rare, cum sunt : Ephedra distachya, Carex colchica, Nymphaea candida, Convolvulus persicus.Vegetatia In Delta Dunării predomină vegetatia de mlastină stuficolă, care ocupă cca. 78% din suprafata totală. Principalele specii stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitică si numeroase alte specii.
Vegetatia de sărături ocupă 6% din total, dezvoltându-se pe soluri saliniazte si solonceacuri marine. Specificul este dat de prezenta speciilor: Salicornia patula, Juncus marinus, Juncus littoralis, Plantago cornuti. Zăvoaiele sunt păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, sunt periodic inundate si se dezvoltă pe 6% din totalul suprafetei. Sunt specifice deltei fluviale, unde dau nota caracteristică peisajului.
Intâlnim patru tipuri de zăvoaie : zăvoaiele care cresc pe grindurile fluviatile joase, sunt inundate cea mai mare parte a anului si sunt formate mai ales din Salix alba si Salix fragilis; pe grindurile mai înalte cresc zăvoaile formate din Salix alba, Populus alba, Populus canescens; pe grindurile fluviatile cele mai înalte cresc zăvoaie foarte rar inundate formate din plop (Populas canescens si P.alba), la care se adaugă speciile plantate : plopul negru hibrid, artarul american si frasinul de Pensilvania ; un tip de zăvoi mai rar este arinisul (predomină Alnus glutinosa) care apare pe grindurile fluviatile din delta marină. Vegetatia pajistilor de stepă nisipoasă este extinsă pe 3% din totalul deltei, dezvoltându-se mai ales pe câmpurile marine Letea, Caraorman si Sărăturile.Sunt specifice speciile Festuca bekeri, Secale sylvestris, Carex colchica, Ephedra distachya.
Vegetatia pajistilor mesofile de grind se dezvoltă pe cca. 3% din totalul suprafetei deltei, în special pe pe grindurile fluviale supuse inundării periodice. Predomină Glyceria maxima, Elytrigia repens. Vegetatia acvatică din ghioluri, bălti si japse ocupă 2% din totalul deltei. Pentru vegetatia submersă sunt specifice speciile Ceratophyllum submersum, Myriopyllum verticillatum, Potamogeton sp., Helodea canadensis.Vegetatia plutitoare este mai variată. Predomină Lemna minor, Salvinia natans, Spirodela polyrrhiza, Nymphoides peltata, Nymphaea alba, Nuphar luteum, Trapa natans. Vegetatia emersă este dominată de stuf (Phragmites australis), papură (Typha latifolia si T. angustifolia), pipirig (Schoenolectus lacustris). Vegetatia tufisurilor dezvoltate pe nisipurile câmpurilor marine sau pe cele de pe tărmurile marine active se extind numai pe 1% din totalul suprafetei deltei si sunt dominate de Tamarix ramosissima, Elaeagnus angustifolia, Hippophae rhamnoides. Pădurile de câmpurile marine Letea si Caraorman sunt sleauri de silvostepă, numite local hasmace, cu stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), stejar pedunculat (Q. robur), frasin (Fraxinus angustifolia), plop tremurător (Populus tremula), ulm (Ulmus foliacea), si cu plantele agătătoare Periploca graeca, Vitis silvestris, Hedra helix. Reprezintă numai 0,8% din totalul suprafetei Deltei Dunării.
Plaurul - formatiune specifică stufăriilor masive, este un strat gros de 1-1,6m format dintr-o împletitură de rizomi de stuf si de rădcini ale altor plante acvatice în amestec cu resturi organice si sol. Initial fixat, plaurul se desprinde de fundul ghiolurilor si băltilor transformându-se în insule plutitoare cu diferite mărimi care, împinse de vânt, se deplasează pe suprafata apei. Vegetatia plaurului diferă de restul stufăriilor. Stuful (Phragmites australis) se dezvoltă aici în cele mai bune conditii, fiind mai înalt si mai gros. Alături de stuf întâlnim rogozul, menta, feriga de apă (Nephrodium thelypteris), cucuta de apă, troscotul, salcia pitică, precum si plantele agătătoare Calystegia sepium si Solanum dulcamara. Pe plaur se formează coloniile de pelicani comun si cret. Tot pe plaur trăiesc porcul mistret, câinele enot, bizamul, lutra, nurca, vulpea.
In continuare , va voi prezenta o scurta povestire despre Delta Dunarii destinata in special celor pasionati de pescuit , dar si cu scopul de a va determina sa vizitati acest loc mirific .
Aventura in Delta Dunarii
Aventura in Delta Dunarii
Pe 6 ianuarie 2004 am plecat la Caraorman (Delta Dunarii).
Vremea s-a schimbat brusc, si a urmat timp de 2 zile (7 si 8 ian) un viscol puternic. Pe Canalul Crisan-Caraorman iarna si-a intrat in drepturi, peisajul aminteste mai mult de tinuturile nordice, decat de Delta Dunarii. Unul din obiective era sa incerc la copca la biban, dar din cauza viscolul si ghetii periculoase, nu am avut succes. Zapada si gerul nu foarte puternic au creat in unele locuri un strat de gheata cu rezistenta mica, locuri ramase neexplorate.
In primele zile am incercat sa pescuiesc la copca, la lingurita si dandineta, dar nu am avut nici un atac. Canalele care aveau curenti, cele care fac legatura cu lacurile nu erau suficient de inghetate pentru a merge in ghioluri. De aceea m-am limitat la imprejurimile satului: "la groapa". In acest loc legatura cu balta a fost intrerupta inca din iunie, din pricina cotei scazute a Dunarii. Varul meu Dragos prin iunie-iulie a avut niste capturi uimitoare daca ne gandim la dimensiunile reduse ale gropii (30-40 m diametru). Stiam ca toata vara si toamna s-a pescuit in acest loc si probabil ca nu au mai ramas prea multe stiuci, nu ma asteptam la cine stie ce.
Totusi am incercat si varianta cu peste: varianta care da rezultate foarte bune atunci cand stiuca nu musca la lingura. Problema era procurarea momelii dintr-un sant format in urma construiri digului de protectie din apropiera satului. In acest sant, candva adanc (2 m) chiar daca nu are legatura cu balta fiind pe partea satului se prindea foarte mult casas, chiar si crap. Poza este realizata pe digul de protectie: la baza digului se afla santul, care are ape scazute in aceasta perioada (maximum 1 m).
Cu mari dificultati am instalat pe sub gheata o bucata de 7 metri de setca cu ochiuri mici pentru carasel. In prima noapte nu s-a prins nimic, nu gasisem un loc bun, si atunci am schimbat locul. Abia a treia zi am gasit 8-10 carasei incurcati in setca. Pentru stiuca mi-am facut mai multe monturi, cu fir textil si carlig, cu strune obisnuite si ancore. In general am mers pe varianta cu ancore si fara pluta: lasam fir pentru caraselul 1-1.5 m in functie de adancimea locului respectiv si legam firul la celalalt capat. Pentru averizare aveam o bucatica de papura care putea sustine montura, dar care se rupea s-au isi schimba pozitia cand musca stiuca.
In cele din urma, chiar daca nu aveam sperante, stiuca a muscat la carasel. De fapt erau niste marlite, care insa luptau destul de viguros avand in vedere temperatura scazuta a apei. Rupeau intr-un mod brutal si cu mare usurinta firul de papura care avea rol de avertizor.
In a patra zi (ultima) am plecat cu bunicul meu la scule, pe canalul Suez in partea de nord. Pentru a ajunge la canal am strabatut dunele de nisip, care in aceasta perioada sunt de nerecunoscut.Am mai incercat la stiuca, dar nu am mai avut suficienti carasei si nici timp sa caut stiuca, asa ca nu am mai prins nimic. In schimb bunicul, a avut mai mult succes. Dupa ce a spart gheata din jurul varsei, a scos cativa pesti din plasa.
Nivel scazut al Dunarii s-a mentinut si in iarna. Pescarii au continuat sa se planga de lipsa pestelui, care probabil a migrat in Dunare (sunt multe teorii neconfirmate). Nu este insa un dezastru, deoarece este suficient ca nivelul Dunarii sa creasca pentru ca pestele sa revina in balta (lacuri si canale).
Vremea s-a schimbat brusc, si a urmat timp de 2 zile (7 si 8 ian) un viscol puternic. Pe Canalul Crisan-Caraorman iarna si-a intrat in drepturi, peisajul aminteste mai mult de tinuturile nordice, decat de Delta Dunarii. Unul din obiective era sa incerc la copca la biban, dar din cauza viscolul si ghetii periculoase, nu am avut succes. Zapada si gerul nu foarte puternic au creat in unele locuri un strat de gheata cu rezistenta mica, locuri ramase neexplorate.
In primele zile am incercat sa pescuiesc la copca, la lingurita si dandineta, dar nu am avut nici un atac. Canalele care aveau curenti, cele care fac legatura cu lacurile nu erau suficient de inghetate pentru a merge in ghioluri. De aceea m-am limitat la imprejurimile satului: "la groapa". In acest loc legatura cu balta a fost intrerupta inca din iunie, din pricina cotei scazute a Dunarii. Varul meu Dragos prin iunie-iulie a avut niste capturi uimitoare daca ne gandim la dimensiunile reduse ale gropii (30-40 m diametru). Stiam ca toata vara si toamna s-a pescuit in acest loc si probabil ca nu au mai ramas prea multe stiuci, nu ma asteptam la cine stie ce.
Totusi am incercat si varianta cu peste: varianta care da rezultate foarte bune atunci cand stiuca nu musca la lingura. Problema era procurarea momelii dintr-un sant format in urma construiri digului de protectie din apropiera satului. In acest sant, candva adanc (2 m) chiar daca nu are legatura cu balta fiind pe partea satului se prindea foarte mult casas, chiar si crap. Poza este realizata pe digul de protectie: la baza digului se afla santul, care are ape scazute in aceasta perioada (maximum 1 m).
Cu mari dificultati am instalat pe sub gheata o bucata de 7 metri de setca cu ochiuri mici pentru carasel. In prima noapte nu s-a prins nimic, nu gasisem un loc bun, si atunci am schimbat locul. Abia a treia zi am gasit 8-10 carasei incurcati in setca. Pentru stiuca mi-am facut mai multe monturi, cu fir textil si carlig, cu strune obisnuite si ancore. In general am mers pe varianta cu ancore si fara pluta: lasam fir pentru caraselul 1-1.5 m in functie de adancimea locului respectiv si legam firul la celalalt capat. Pentru averizare aveam o bucatica de papura care putea sustine montura, dar care se rupea s-au isi schimba pozitia cand musca stiuca.
In cele din urma, chiar daca nu aveam sperante, stiuca a muscat la carasel. De fapt erau niste marlite, care insa luptau destul de viguros avand in vedere temperatura scazuta a apei. Rupeau intr-un mod brutal si cu mare usurinta firul de papura care avea rol de avertizor.
In a patra zi (ultima) am plecat cu bunicul meu la scule, pe canalul Suez in partea de nord. Pentru a ajunge la canal am strabatut dunele de nisip, care in aceasta perioada sunt de nerecunoscut.Am mai incercat la stiuca, dar nu am mai avut suficienti carasei si nici timp sa caut stiuca, asa ca nu am mai prins nimic. In schimb bunicul, a avut mai mult succes. Dupa ce a spart gheata din jurul varsei, a scos cativa pesti din plasa.
Nivel scazut al Dunarii s-a mentinut si in iarna. Pescarii au continuat sa se planga de lipsa pestelui, care probabil a migrat in Dunare (sunt multe teorii neconfirmate). Nu este insa un dezastru, deoarece este suficient ca nivelul Dunarii sa creasca pentru ca pestele sa revina in balta (lacuri si canale).
