Miracolele Muntilor Bucegi

Situat la 2216m Sfinxul, atrage prin forma umana pe care natura a sculptat-o de-a lungul timpului. Insa, natura nemultumindu-se doar cu o asemanare umana, parca a suflat peste el si un strop de personalitate. Bine pozitionat, cu o privire aspra, el da impresia ca supravegheaza acele plaiuri. Mergand mai departe putem spune ca isi face destul de bine treaba din moment ce pazeste Babele de mii de ani.

Babele ciudate si interesante atrag turistii datorita formelor unice pe care le prezinta. Foarte interesant e ca pe acest platou al muntilor Bucegi, natura a modelat aproape toate stancile din imprejurimi, insa mai are de lucru pana sa le dea forma o finala. “Babele” au aspectul unor ciupercute gigantice, si putem spune ca natura a facut ultimele retusuri in ceea ce le priveste insa, poate peste vreo 300 de ani, urmasii nostri o sa poata distinge siluetele unor doamne. Oricum, nu pot sa-mi imaginez cat i-a luat naturii sa creeze Babele, aceasta minunata opera de arta.

ISTORIC

Preotii cui Zamolxis erau cunoscuti ca ktistai (asceti) sau kapnobatai (inghititori de nori) ceea ce ne face sa credem ca de fapt Kogaion poate fi numele unui varf. Kogaion mai inseamna si "Capul Magnificului", ceea ce in ziua de azi este Sfinxul.

Babele este un alt loc inconjurat de legenda. Se spune ca Dochia, o batrana femeie, a fost transformata in stana de piatra impreuna cu turma de oi exact in locul in care sunt stancile din ziua de azi (langa cabana Babele).Babele si Sfinxul Bucegilor reprezinta martori de eroziune, in care factorul geologic raspunzator este eroziunea eoliana, manifestat prin procese de distrugere (eroziune), transport si sedimentare a materialului rezultat. Procesul este coraziunea sau roaderea pietrei sub actiunea vintului, rezultind forme ciudate de stinci si pietre. Roaderea se datoreaza particulelor de praf sau nisip existente in suspensie, in masa de aer ce loveste necontenit asupra stincilor. Slefuirea rocilor se manifesta in special in regiunile aride, unde vinturile au in general directii constante. Datorita faptului ca unele roci sint alcatuite din particule cu duritati diferite sau neomogen cimentate, apar forme variate de relief ce poarta denumiri diferite, in functie de aspectul morfologic pe care il prezinta.

Se intilnesc destul de frecvent pe crestele inalte si golase ale muntilor, ciuperci si sfere eoliene, stilpi eolieni, ace, ziduri, saltele,nise, buzunare si faguri eolieni. Ciupercile eoliene amintesc prin aspect de ciupercile adevarate, intilnite in general in roci dure de tipul gresiilor si conglomeratelor, iar formarea lor se explica prin roaderea mai intensa la baza stratelor, acolo unde aerul are la dispozitie mai mult material in suspensie cu care sa actioneze. Cele mai cunoscute sint ciupercile din Bucegi (Babele si Sfinxul)), create in timp de zeci sau chiar sute de mii de ani.

In tara noastra ciuperci eoliene se mai intilnesc in Platoul Mehedinti, in gresiile din bazinul Transilvaniei si mai ales in cele din Carpatii Orientali.
Alte forme de stinci aparute in urma eroziunii eoliene in aria Carpatilor rominesti sint: Sfere eoliene in gresiile de Tarcau, de Kliwa si de Fusariu in Carpatii Orientali, stilpi si coloane eoliene in andezitele din lantul vulcanic Oas-Gutii-Tibles-Calimani-Harghita, in Ceahlau, acele eoliene Acul Cleopatrei din Muntii Fagaras si Pietrele Doamnei din Rarau. Sfinxul si Babele sunt adevarate " opere de arta " ale Muntilor Bucegi . Cu cat urci pe munte , cu atat descoperi peisajul atat de salbatic si incitant al muntilor. De fapt, nici nu stii la ce sa te uiti mai intai astfel incat sa nu ratezi nicio particica din minunatul peisaj.

Delta Dunarii

Rezervaţie naturala unicat în Europa

Un ţinut exotic cu peste 1200 de specii de copaci şi plante, cu cea mai bogată faună ornitologică de pe continent (mai mult de 300 de specii, printre care colonii unice de pelicani) şi ihtiologică (reprezentată de cc 100 de specii, din care amintim heringul de Dunăre şi sturionii, de la care se obţine preţiosul caviar).
Delta Dunării este cea mai mare rezervaţie de ţinuturi umede din Europa, acoperind o suprafaţă de 2.681 km2. În 1990 UNESCO a inclus Delta Dunării, cea mai nouă formă de relief din România, ferită de "progresul industrializării", printre rezervaţiile biosferei.

Istoric

I. Asezare, intindere

Dunarea, izvorand din Germania, adunand afluentii din zece tari si traversand patru capitale, dupa un traseu de 2860 Km, formeaza la varsarea sa in Marea Neagra o delta.
Raportata la Romania, Delta Dunarii este situata in SE tarii, avand forma lirma literei grecesti "A" (delta) si fiind limitata la SV de pod. Dobrogei, la N trece peste granita cu Ucraina, iar la E cu Marea Neagra. Delta Dunarii este traversata de paralela de 45° lat N si de maridianul de 29° long. E

Suprafata sa, impreuna cu complexul lagunar Rasim-Sinoe este de 5050 Km, din care 732 Km apartin Ucrainei. Delta propriu-zisa are o suprafata de 2540 Km, suprafata ce creste annual cu 40m, datorita celor 67 milioane tone de aluviuni depuse de catre fluviu.

II. Geneza, evolutie, prezent si viitor

Formarea Deltei, a inceput in cuaternar in glaciatia vurniana avand doua faze distincte: - o faza continentala cauzata de regresiunea marina cand tarmul era mult retras si bratele Dunarii au lasat canioane vizibile in actuala platforma continentala - o faza de golf care a urmat unei transgresiuni. Ipoteza limanica emisa de Grigore Antipa si continuata de V. P. Zencovici, admite prezenta unui golf, barat de catre cusentii marini prin grinduri transversale si transformat in liman. Dunarea a adunat acest spatiu, in conditiile unei mare reduse de ~70 cm. Calmatarea continua a dus la actualul aspect.

"Locul unde se plamadeste un nou uscat" Privita de pe Dealurile Tulcei, Delta Dunarii apare ca o intindere de verdeata strabatuta de suvite argintii. Delta Dunarii este o campie in formare, cu altitudine medie de 50 cm, alcatuita din: relief pozitiv (grinduri, ostroave si ) si relief negative: bratele Dunarii, canalele, garlele, mlastinile, baltile si lacurile.
Uscatul deltaic reprezinta 13% din suprafata si este reprezentat prin:-grinduri fluviatile, care insotesc bratele Dunarii si sunt orientate pe directia vest-est, avand altitudini de 0,5-5m-grinduri maritime orientate pe directia nord-sud, remarcabila fiind Letea cu altitudinea de 124m - altitudine maxima pentru delta, Caraorman, Saraturile, Ivancea, Dranov, etc.-grinduri continentale ce reprezinta resturi din uscatul predeltaic: Chilia si Stipoc.

Cantitatea de aluviuni adusa annual de catre Dunare, la care se adauga resturile organismelor moarte, praful eolian, etc., vor face ca procentul uscatului sa creasca, in detrimentului reliefului negative.

III. Atestari istorico-geografice

Prima stire istorica despre Delta Dunarii ne-a lasat-o grecul Herodot, "parintele istoriei" care descrie intrarea flotei persane a lui Darius prin Delta, dupa ce poposise la Histria (515-513 iHr), Polibiu (sec. al III-lea - al II-lea iHr) descrie un spatiu cu bancuri de nisip intre care se aflau brate cu apa, Straba (sec.I iHr) indica sapte brate intre care se aflau insule, idée reluata si de Pliniu cel Batran, Ptolemeu, etc. Marturii ale locuirii zonei exista din sec.I iHr- al II-lea dHr.
In sec. XV, Tara Romaneasca si Moldova pierd gurile Dunarii ca si Dobrogea, acestea fiind cucerite de Imperiul turcesc si astfel pana la jumatatea sec. al XIX-lea, Delta era o "terra incognito". Studii detaliate despre Delta au fost prezentate de catre geografii George Vaslan, Constantin Bratescu, naturalistul Grigore Antipa, etc.

Fauna

Delta Dunării este un adevărat paradis faunistic. Aici vietuieste 98% din fauna acvatică europeană, întreaga faună de odonate, de lepidoptere acvatice si de moluste gasteropode de Europa si tot aici îsi găsesc refugiul mamifere rare cum sunt Mustela lutreola, Lutra lutra si Felis silvestris. Vertebratele care, prin prezenta lor, dau nota specifică faunei deltei. Amfibienii sunt reprezentati prin 2 specii de caudate si 6 specii de anure, iar reptilele prin 8 specii, majoritatea serpi (4 specii). Pestii sunt prezenti prin 65 specii, cei mai multi de apă dulce (60%), restul migrând primăvara din Marea Neagră. Intre acestia din urmă, sturionii si scrumbiile au rol important, atât stiintific, cât si economic.
Păsările sunt cele care au creat faima deltei, cunoscută, încă de la începutul secolului ca un paradis avian. Renumele se datorează celor 327 specii pe care le putem întâlni în deltă si care reprezintă 81% din avifauna României. Dintre acestea cuibăresc 218 specii, restul de 109 specii trecând prin deltă si rămânând diferite perioade de timp toamna, iarna si primăvara. Păsările acvatice sunt cele mai numeroase : cuibărersc 81 specii si trec prin deltă 60 specii, în total 141 specii, ceea ce reprezintă 82% din avifauna acvatică europeană. Avifauna acvatică din Delta Dunării este alcătuită dintr-un nucleu de specii vechi, bine adaptate la mediul acvatic, la care se adăugă, speciile accesorii si speciile cosmopolite. Nucleul avifaunei este format din 75 specii a căror viată este legată de prezenta apei. Acestea se grupează în 5 tipuri ecologice principale : specii strâns legate de apă, strict stenotope (cufundari, corcodei, furtunari, pelicani, cormorani, unele anatide), specii de stufării (toate speciile de paseriforme acvatice), specii de tărmuri (stârci, lopătari, tigănusi, unele anatide), specii de pajisti hidrofile cu vegetatie bogată continuate cu stufării (ralide), specii de tărmuri marine (unele laride).Multe specii, mai ales dintre rate, gâste, pescărusi, apar frecvent în diferiti biotopi. Speciile accesorii sunt cele care se integrează secundar în avifauna acvatică, devenind din ce în ce mai numeroase pe măsura transformării ecosistemelor acvatice. Zăvoaiele sunt populate de silvii, muscari, filomele, pitigoi, cinteze, la care se adaugă, în timpul cuibăritului, rate, cormorani si stârci. In pădurile de pe câmpurile marine Letea si Caraorman cuibăresc 64 specii tipice avifaunei pădurilor nemorale (silvii, mierle, ciocănitori, măcăleandru, pitigoi, graur, precum si codalbul (Haliaetus albicilla), gaia brună, acvila pitică, vulturul pescar etc. Fazanul (Phasianus colchicus) a fost introdus prin colonizare populatia dezvoltându-se rapid. In pajistile de stepă nisipoasă sunt specifice potârnichea, prepelita, cicârliile, pasărea ogorului (Burchinus oedicnemus). In satele deltei, pe lângă gospodării, sunt frecvente gugustiucul, vrabia de casă, rândunica, barza, lăstunul. Coloniile de cuibărit
O serie de specii acvatice se asociază în timpul cuibăritului formând colonii care sunt aglomerări de cuiburi pe spatii, în general mici. Cauzele asocierii sunt legate de penuria suprafetelor de constructie a cuiburilor, precum si de avantajele oferite de prezenta unui număr mare de păsări în apărarea cuiburilor cu ouă sau pui. Coloniile de cuibărit au reprezentat dintodeauna atractia deltei. Miile de cuiburi construite pe crengile zăvoaielor de salcie sau în stufării, zgomotul infernal, atmosfera specifică altor ere geologice, zborul săgetător al miilor de păsări care îsi hrănesc puii, transformă coloniile de păsări într-un rai nu numai al ornitologilor, dar si al oricărui iubitoar al naturii.

In Delta Dunării sunt mai multe tipuri de colonii : de stârci, lopătari, tigănusi si cormorani, de pelicani si cormorani, de pescărusi, de avoazete si ciocântorsi, de chirighite, de chire. Colonia de pelicani din zona cu regim de protectie integrală Rosca-Buhaiova este cea mai mare din Europa si este un exemplu de colonie mixtă*. Aici se asociază mai multe mii de perechi de pelican comun, cu zeci, pănă la sute de perechi de pelican cret si cormoran mare, într-un peisaj care de aminteste de Jurasic Park. Accesul în apropierea coloniilor este permis numai specialistilor, care au autorizatii speciale obtinute de la ARBDD din Tulcea.

Flora

Cercetările recente au dus la identificarea a 955 specii de cormofite spontane, reprezentând: elemente eurasiatice (28%) estice (24%) europene (14%) cosmopolite si adventive. Din punct de vedere ecologic numai un sfert dintre specii (26%) sunt legate de mediul acvatic (hidrofile, higrofile si higromezofile), restul fiind mezofile, xerofile, eurifile, halofile, psamofile. Nota dominantă o dau stuful, papura, sălciile, plantele plutitoare (nuferii, cornacii, cosorul). In deltă îsi găsesc refugiul o serie de specii rare, cum sunt : Ephedra distachya, Carex colchica, Nymphaea candida, Convolvulus persicus.Vegetatia In Delta Dunării predomină vegetatia de mlastină stuficolă, care ocupă cca. 78% din suprafata totală. Principalele specii stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitică si numeroase alte specii.

Vegetatia de sărături ocupă 6% din total, dezvoltându-se pe soluri saliniazte si solonceacuri marine. Specificul este dat de prezenta speciilor: Salicornia patula, Juncus marinus, Juncus littoralis, Plantago cornuti. Zăvoaiele sunt păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, sunt periodic inundate si se dezvoltă pe 6% din totalul suprafetei. Sunt specifice deltei fluviale, unde dau nota caracteristică peisajului.

Intâlnim patru tipuri de zăvoaie : zăvoaiele care cresc pe grindurile fluviatile joase, sunt inundate cea mai mare parte a anului si sunt formate mai ales din Salix alba si Salix fragilis; pe grindurile mai înalte cresc zăvoaile formate din Salix alba, Populus alba, Populus canescens; pe grindurile fluviatile cele mai înalte cresc zăvoaie foarte rar inundate formate din plop (Populas canescens si P.alba), la care se adaugă speciile plantate : plopul negru hibrid, artarul american si frasinul de Pensilvania ; un tip de zăvoi mai rar este arinisul (predomină Alnus glutinosa) care apare pe grindurile fluviatile din delta marină. Vegetatia pajistilor de stepă nisipoasă este extinsă pe 3% din totalul deltei, dezvoltându-se mai ales pe câmpurile marine Letea, Caraorman si Sărăturile.Sunt specifice speciile Festuca bekeri, Secale sylvestris, Carex colchica, Ephedra distachya.

Vegetatia pajistilor mesofile de grind se dezvoltă pe cca. 3% din totalul suprafetei deltei, în special pe pe grindurile fluviale supuse inundării periodice. Predomină Glyceria maxima, Elytrigia repens. Vegetatia acvatică din ghioluri, bălti si japse ocupă 2% din totalul deltei. Pentru vegetatia submersă sunt specifice speciile Ceratophyllum submersum, Myriopyllum verticillatum, Potamogeton sp., Helodea canadensis.Vegetatia plutitoare este mai variată. Predomină Lemna minor, Salvinia natans, Spirodela polyrrhiza, Nymphoides peltata, Nymphaea alba, Nuphar luteum, Trapa natans. Vegetatia emersă este dominată de stuf (Phragmites australis), papură (Typha latifolia si T. angustifolia), pipirig (Schoenolectus lacustris). Vegetatia tufisurilor dezvoltate pe nisipurile câmpurilor marine sau pe cele de pe tărmurile marine active se extind numai pe 1% din totalul suprafetei deltei si sunt dominate de Tamarix ramosissima, Elaeagnus angustifolia, Hippophae rhamnoides. Pădurile de câmpurile marine Letea si Caraorman sunt sleauri de silvostepă, numite local hasmace, cu stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), stejar pedunculat (Q. robur), frasin (Fraxinus angustifolia), plop tremurător (Populus tremula), ulm (Ulmus foliacea), si cu plantele agătătoare Periploca graeca, Vitis silvestris, Hedra helix. Reprezintă numai 0,8% din totalul suprafetei Deltei Dunării.

Plaurul - formatiune specifică stufăriilor masive, este un strat gros de 1-1,6m format dintr-o împletitură de rizomi de stuf si de rădcini ale altor plante acvatice în amestec cu resturi organice si sol. Initial fixat, plaurul se desprinde de fundul ghiolurilor si băltilor transformându-se în insule plutitoare cu diferite mărimi care, împinse de vânt, se deplasează pe suprafata apei. Vegetatia plaurului diferă de restul stufăriilor. Stuful (Phragmites australis) se dezvoltă aici în cele mai bune conditii, fiind mai înalt si mai gros. Alături de stuf întâlnim rogozul, menta, feriga de apă (Nephrodium thelypteris), cucuta de apă, troscotul, salcia pitică, precum si plantele agătătoare Calystegia sepium si Solanum dulcamara. Pe plaur se formează coloniile de pelicani comun si cret. Tot pe plaur trăiesc porcul mistret, câinele enot, bizamul, lutra, nurca, vulpea.

In continuare , va voi prezenta o scurta povestire despre Delta Dunarii destinata in special celor pasionati de pescuit , dar si cu scopul de a va determina sa vizitati acest loc mirific .

Aventura in Delta Dunarii

Pe 6 ianuarie 2004 am plecat la Caraorman (Delta Dunarii).
Vremea s-a schimbat brusc, si a urmat timp de 2 zile (7 si 8 ian) un viscol puternic. Pe Canalul Crisan-Caraorman iarna si-a intrat in drepturi, peisajul aminteste mai mult de tinuturile nordice, decat de Delta Dunarii. Unul din obiective era sa incerc la copca la biban, dar din cauza viscolul si ghetii periculoase, nu am avut succes. Zapada si gerul nu foarte puternic au creat in unele locuri un strat de gheata cu rezistenta mica, locuri ramase neexplorate.
In primele zile am incercat sa pescuiesc la copca, la lingurita si dandineta, dar nu am avut nici un atac. Canalele care aveau curenti, cele care fac legatura cu lacurile nu erau suficient de inghetate pentru a merge in ghioluri. De aceea m-am limitat la imprejurimile satului: "la groapa". In acest loc legatura cu balta a fost intrerupta inca din iunie, din pricina cotei scazute a Dunarii. Varul meu Dragos prin iunie-iulie a avut niste capturi uimitoare daca ne gandim la dimensiunile reduse ale gropii (30-40 m diametru). Stiam ca toata vara si toamna s-a pescuit in acest loc si probabil ca nu au mai ramas prea multe stiuci, nu ma asteptam la cine stie ce.
Totusi am incercat si varianta cu peste: varianta care da rezultate foarte bune atunci cand stiuca nu musca la lingura. Problema era procurarea momelii dintr-un sant format in urma construiri digului de protectie din apropiera satului. In acest sant, candva adanc (2 m) chiar daca nu are legatura cu balta fiind pe partea satului se prindea foarte mult casas, chiar si crap. Poza este realizata pe digul de protectie: la baza digului se afla santul, care are ape scazute in aceasta perioada (maximum 1 m).
Cu mari dificultati am instalat pe sub gheata o bucata de 7 metri de setca cu ochiuri mici pentru carasel. In prima noapte nu s-a prins nimic, nu gasisem un loc bun, si atunci am schimbat locul. Abia a treia zi am gasit 8-10 carasei incurcati in setca. Pentru stiuca mi-am facut mai multe monturi, cu fir textil si carlig, cu strune obisnuite si ancore. In general am mers pe varianta cu ancore si fara pluta: lasam fir pentru caraselul 1-1.5 m in functie de adancimea locului respectiv si legam firul la celalalt capat. Pentru averizare aveam o bucatica de papura care putea sustine montura, dar care se rupea s-au isi schimba pozitia cand musca stiuca.
In cele din urma, chiar daca nu aveam sperante, stiuca a muscat la carasel. De fapt erau niste marlite, care insa luptau destul de viguros avand in vedere temperatura scazuta a apei. Rupeau intr-un mod brutal si cu mare usurinta firul de papura care avea rol de avertizor.
In a patra zi (ultima) am plecat cu bunicul meu la scule, pe canalul Suez in partea de nord. Pentru a ajunge la canal am strabatut dunele de nisip, care in aceasta perioada sunt de nerecunoscut.Am mai incercat la stiuca, dar nu am mai avut suficienti carasei si nici timp sa caut stiuca, asa ca nu am mai prins nimic. In schimb bunicul, a avut mai mult succes. Dupa ce a spart gheata din jurul varsei, a scos cativa pesti din plasa.
Nivel scazut al Dunarii s-a mentinut si in iarna. Pescarii au continuat sa se planga de lipsa pestelui, care probabil a migrat in Dunare (sunt multe teorii neconfirmate). Nu este insa un dezastru, deoarece este suficient ca nivelul Dunarii sa creasca pentru ca pestele sa revina in balta (lacuri si canale).

Muzeul Satului din Bucuresti

Prezentarea muzeului

Crearea Muzeului Satului ( cu denumirea actuala de Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti" ) este rodul unor cercetari intense si sustinute, teoretice si de teren, ca si a unor experimente muzeografice, de peste un deceniu, coordonate de profesorul Dimitrie Gusti, intemeietor al Scolii Sociologice din Bucuresti.In calitate de sef al catedrei de socilogie din cadrul Universitatii Bucuresti, Gusti organizeaza intre 1925-1935, cu specialisti din diverse domenii ( sociologi, etnografi, folcloristi, geografi, statisticieni, medici ) si cu studenti, campanii de cercetari monografice, cu caracter interdisciplinar, intr-un numar relativ mare de sate ( Fundu Moldovei-jud. Suceava, Nereju-jud.Vrancea, Dragus-jud.Brasov, Dragomiresti-jud. Maramures etc. )

Incepând cu anii "60, în România a fost creata o importanta retea de muzee în aer liber; activitatea sa înscriindu-se dezideratelor europene de salvare a patrimoniului traditional construit. Desi, se prefera la acea data (ca si acum) conservarea in situ a monumentului, pentru a nu împieta asupra ambientului natural din care a crescut initial, totusi, datorita conditiillor impuse de legislatie ca si de dificultatea prezentarii in situ a unui asemenea tip de constructie,s-a adoptat, ca principala metoda de salvare, transferarea în muzee în aer liber. A fost singura cale care a dus la salvarea efectiva a unor exemplare deosebite de constructii vernaculare precum si la crearea unei puternice retele de muzee în aer liber, care astazi însumeaza 19 unitati, în profile variate, pentru care monumentele au fost selectionate pe criterii diverse : ocupationale, sociologice etc. .: In acest context, Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti" din Bucuresti a fost un reper parodigmatic, având un personal care însuma deja ani de experienta privind selectia, transferarea si punerea în valoare a monumentelor, în asa fel incât, remodelând "satul" românesc, dupa principiile muzeologiei, sa nu fie total ratata atmosfera si ambientul rural specific.

Experienta acumulata dinainte de 1936, metoda stiintifica promovata de Dimitrie Gusti si de Scoala sociologica de la Bucuresti precum si perfectionarea acesteia de catre generatia îndrumata de reputatul sociolog au impulsionat cercetarea de teren în vederea crearii altor muzee, care sa foloseasca modelul gustian, dar sa fie in acelasi timp diferite, pentru a nu forma o suma de institutii copii, fapt ce nu ar fi avut sens. .: In practica echipelor monografice s-a impus si organizarea de expozitii în care erau prezentate obiecte achizitionate în teren, care serveau la refacerea interioarelor specifice. Astfel, experienta câstigata a fost folosita în contextul nou al anilor ‘60-"80; actualele muzee detin nu numai colectii deosebite de monumente expuse în aer liber, ci si colectii de patrimoniu mobil (port, ceramica, textile,obiecte de cult etc.), cu ajutorul carora se reconstituie segmente de civilizatie rurala, pentru a fi prezentate publicului, în expozitii cu caracter temporar. .:

Am subliniat aceste aspecte pentru a argumenta de ce Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti" din Bucuresti este mai mult decât un simplu muzeu în aer liber; el este un moment al istoriografiei de specialitate si un model constituit in timp. .: De asemenea, el este astazi un muzeu original si prin pastrarea, în structura sa, a gândirii înaintasilor: pionieri ai muzeologiei etnologice. .: Monumentele,in totalitate originale, sunt marturii de viata traditionala româneasca, dar,in acelasi timp,constituie si ilustrarea unei anume conceptii muzeologice si de prezervare a patrimoniului construit; ele ilustreaza un drum parcurs de la primele cercetari coordonate de Dimitrie Gusti pâna în prezent, drum presarat cu înca 18 muzee, care l-au luat ca punct de reper.

Totodata, ideea tipului de institutie, reprezentata de Muzeul Satului, este concretizarea teoriei, de valoare europeana, a lui Frederic le Play si a Scolii sale despre un asa-zis muz

eu social, un sat-muzeu- cum l-au vazut Dimitrie Gusti si urmasii sai- care sa însumeze caracteristicile si identitatea tuturor satelor din România. .: In concluzie,importanta Muzeului Satului depaseste granitele nationale, fiind creatia originala a intemeietorilor, în deplina corcordanta cu teoriile muzeologice avansate, din prima jumatate a sec. al XX lea.

De la expozitia gustiana, pâna în prezent, drumul parcurs a însemnat evolutia conceptelor de conservare, restaurare, cercetare. Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti" este astazi un bun castigat, de care nu se poate face abstractie atunci când se ia hotararea construirii unui nou muzeu in aer liber , fie el in tara sau in strainatate.

In atentia colegilor mei de la sociologie care nu stiau , ca si mine de altfel , ca Dimitrie Gusti-intemeietorul Scolii Sociologice de la Bucuresti si-a adus contributia la crearea Muzeului Satului : sper sa va fie de folos aceste informatii postate de mine .

De asemenea , va recomand sa mergeti sa vizitati acest "muzeu in aer liber" . Este foarte interesant si foarte expresiv pentru cultura noastra traditionala . Pe mine cel putin , m-a impresionat foarte mult .

transilvania-un tinut legendar

Transilvania

Un tinut legendar

Transilvania este de departe cea mai romantica provincie romaneasca. Chiar numele ei starneste imagini ale piscurilor muntilor inaltandu-se la cer deasupra vailor impadurite si a paraurilor cristaline, imagini ale bisericutelor din lemn cu acoperisuri inalte, imagini ale castelelor legendare si amintiri dintr-o istorie zbuciumata. Dar aici puteti descoperi mult mai multe locuri interesante: statiuni pentru sporturi de iarna si de tratament, carari pentru excursiile in munti si Parcul National Retezat, orasele medievale fascinante, muzee de arta si hoteluri de calitate. In Transilvania, noi posibilitati de petrecere a vacantelor apar la tot pasul.

Transilvania se gaseste:in centrul tarii, fiind inconjurata de Muntii Carpati care strabat Romania. Unul dintre principalele orase, Cluj-Napoca, se aflain zona de podis,in timp ce orasele Brasov si Sibiu se gasesc la poalele Carpatilor Meridionali. Aici, personajul care se afla la loc de cinste este ciobanul, el fiind pastratorul traditiilor populare ancestrale.

Locul ideal pentru a evada Dupa cum puteti vedea, atat vara cat si iarna, vaile si muntii Transilvaniei cu salbaticia lor reconfortanta si primitoare sunt un loc in care veti evada in adevaratul sens al cuvantului.

Castelul Bran

Castelul Bran, unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectura medievala din Romania, cu functii istorice, militare si economice, este cunoscut de catre turistii din intreaga lume drept Castelul lui Dracula.

Majoritatea turistilor, dupa ce viziteaza castelul Bran, pleaca dezamagiti ca nu l-au intalnit pe Dracula-Vampirul care suge sangele oamenilor, cunoscut din filme si asociat cu figura domnitorului roman Vlad Tepes-Dracula.

Si nu-l intalnesc pentru ca vizitatorii nu fac distinctie intre o realitate istorica si o povestire la originea careia stau atat personajul din romanul lui Bram Stoker, intitulat Dracula, in care actiunea are la baza credintele populare despre strigoi si vampiri cat si legendele despre Vlad Tepes, in special acelea care-l prezinta ca pe un voievod crud.

Putini sunt constienti de istoria deosebita a acestui castel precum si de importantul rol strategic in apararea hotarelor romanesti.

Pot sa va vorbesc despre Castelul Bran si din propria experienta. Am avut placerea sa-l vizitez anul trecut, in luna mai. Am fost placut impresionata de arhitectura acestui castel si de tot ceea ce poti vedea in interiorul lui, precum si de peisajele dinprejurul lui.

Totusi, tarabele de la poarta Branului dezvolta o arta naiva, cu privire la Tepes si Dracula iar doamna care este ghid acolo, de multi ani, de altfel, te determina practic, sa-ti placa foarte mult castelul Bran.

In continuare va prezint Castelul Bran asa cum este el in realitate.

http://castelulbran.wordpress.com/istoric-castelul-bran/

Construirea Cetatii Bran

Cetatea Bran a fost construita pe o stanca situata intre Magura si Dealul Cetatii, pozitia sa asigurand un avantaj strategic deosebit atat spre valea si dealurile Moeciului cat si spre Tara Barsei, necesitatea construirii cetatii fiind impusa din considerente de ordin strategic si economic.

Regele maghiar Ludovic I de Anjou a luat masuri de consolidare a trecatorii Branului, cointeresati de ridicarea cetatii fiind si brasovenii dornici sa-si consolideze pozitia geografica si economica.

La data de 19 noiembrie 1377 Ludovic I de Anjou acorda brasovenilor privilegiul de a construi cetatea Bran “nesiliti si neconstransi ci de buna voie au promis in mod generos si unanim de a construi un nou fort in Bran, de a-l face cu propriile lor osteneli si cheltuieli si de a taia padurea acolo in lung si-n lat”.

Pentru nevoile cetatii regele acorda un domeniu format din satele Baciu, Cernatu, Satulung, Turches, Tarlungeni, Zizin, Purcareni, Crizbav, Apata, Zarnesti si Tohan si instaleaza aici o garnizoana de mercenari formata din arcasi si balistari.

Conducerea cetatii Bran este asigurata de un castelan care indeplinea atat atributiuni militare cat si functii administrativ-jurisdictionale.

In apropierea cetatii Bran, s-a construit si un punct vamal unde se percepea taxa de 3% din valoarea marfurilor care erau tranzitate pe drumul comercial ce lega Transilvania de Tara Romaneasca.

Castelul Bran in istorie

Nerespectarea de catre urmasii lui Mircea cel Batran a privilegiilor comerciale acrodate brasovenilor si insistentele atacuri turcesti (culminand cu cel din 1421 in care turcii jefuiesc Tara Barsei) il determina pe Sigismund de Luxemburg sa incredinteze, la 3 februarie 1426, cetatea Branului principelui Transilvaniei insarcinandu-l pe acesta cu numirea castelanului.

Cu toate precautiile luate in vara anului 1436 turcii patrund din nou prin trecatoarea Branului in Tara Barsei jefuind-o din nou.

O noua incursiune a turcilor in Transilvania in anul 1441 se soldeaza cu infrangerea lor in regiunea Branului de catre Iancu de Hunedoara, principe al acestei provincii.

In primele luni ale anului 1459 prin Bran patrund ostile lui Vlad Tepes, domn muntean, care ataca Brasovul arzand suburbiile si vechea biserica din Bartolomeu, actiune intreprinsa in urma unui litigiu comercial pe care domnul Tarii Romanesti il avea cu negustorii brasoveni.

In anul 1529 cand Laudat, comandantul ostilor muntene, incercand sa treaca in Ardeal pentru a veni in ajutorul lui Ioan Zapolya, s-a izbit de rezistenta garnizoanei cetatii Bran, condusa de castelanul Ioan Hock. Desi asediul a durat mai multe zile, cetatea Bran nu a putut fi cucerita. In anul urmator cetatea Bran rezista si in contra lui Mehmed Beg, oprind incercarea turcilor de a patrunde in Transilvania.

Fiul lui Mihai Viteazul, Nicolae Patrascu in 1600 dorind ai pedepsi pe brasoveni, care se revoltasera impotriva stapanirii domnului muntean, incearca sa patrunda pe la Bran in Tara Barsei dar fara succes, fiind nevoit sa se retraga.

Cumpararea Castelului Bran

In primavara anului 1651 in ziua de 25 aprilie, Brasovul incheie cu principele Transilvaniei Gheorghe Rackoczi II un contract de vanzare-cumparare prin care orasul cumpara “cu drept de veci si in mod irevocabil” cetatea si domeniul Bran ce cuprindea satele branene ce apartineau de castel, precum si comunele: Purcareni, Zizin, Tarlungeni, Satulung, Cernatu, Turches, Bacifalu, Crizbav si Apata, devenind proprietar cu drepturi depline asupra acestora.

Contractul de vanzare-cumparare al domeniului Bran a fost confirmat de Staturile transilvanene prin legea “Approbatae constitutiones regni Transsilvaniae III titlul 82, articolul I”.

Politica economica si strategia militara a Habsburgilor, in secolul al XVIII-lea, au dus la limitarea rolului cetatii Bran, au stanjenit brasovenii in comertul cu Tara Romaneasca, impiedicand chiar si exercitarea atributiunilor castelanilor in teritoriul Branului.

In acelasi scop, statul austriac a constituit in lungul Carpatilor un cordon sanitar, infiintand la jumatatea secolului al XVIII-lea un oficiu de carantina la Bran. Pentru a intari trecatoarea Branului, in anul 1723, dupa cum rezulta dintr-o inscriptie de pe zidul interior, castelul a fost renovat.

Cu toate aceste impedimente cetatea Bran a continuat sa fie mentionata in cronici si totodata sa-si exercite partial rolul militar.

In anul 1737 un corp de armata austriac trece pe la Bran atacandu-i pe turcii aflati la Campulung. In contextul razboiului ruso-austro-turc din 1787, trecatoarea Branului a fost invadata de ostile musulmane, care au atacat cetatea, dar nu au putut-o cuceri.

Decaderea Castelului Bran

Secolul al XIX-lea a adus insa, declinul ultimelor atributiuni militare ale Castelului Bran.

Datorita schimbarii tacticii de lupta si a generalizarii armelor de foc performante, Castelul Bran nu mai putea fi un paznic eficient al hotarului iar in anul 1836 odata cu mutarea granitelor Ardealului cu Muntenia mai sus in munte, la Pajura, Castelul Bran pierde rolul de punct vamal, a statului austriac si odata cu aceasta controlul tranzitului comercial din zona.

Datorita iminentei razboiului ruso-romano-turc din 1877, armata austriaca a ocupat cetatea Bran, inlocuindu-i acoperisul, (usor expus bombardamentelor) cu fasine, actiune ce a determinat grava deteriorare a sa.

Orasul Brasov a cerut autoritatilor austriece restaurarea cetatii. Acestea au acceptat in cele din urma sa suporte costul reparatiilor facute intre 1883-1886, iar la 22 iulie 1888 au predat Castelul Bran orasului Brasov.

La scurt timp insa, orasul Brasov doneaza cetatea Oficiului silvic din Brasov. Din acel moment au locuit in ea brigadieri silvici, padurari din Bran si temporar, in cateva camere oficiale, amenajate special, inspectorii silvici veniti de la Brasov.

Muzeul Bran este detinatorul unor valoroase si diversificate colectii de obiecte muzeale, unele apartinand tezaurului patrimoniului cultural national.

Muzeul Bran prezinta colectiile structurate pe principalele domenii:

• istoriei artei
• etnografiei
• arta populara

O mare valoare o reprezinta colectia de arme si armuri, colectie ce sublineaza importanta militara avuta de aceasta cetate in evul mediu, Castelul Bran fiind granicierul ce a vegheat hotarele Tarii Barsei si a opus o apriga rezistenta hoardelor turcesti ce doreau sa prade aceasta zona a tarii.

De o importanta deosebita sunt si colectiile de arta decorativa din care amintim colectia de mobilier, colectia de ceramica si colectia de argintarie.

Colectiile de arta plastica, respectiv colectia de sculptura si colectia de icoane, fac deliciul vizitatorilor, exponatele provenind din fondul regal, achizitii sau donatii.